Treceți la conținutul principal

Aritmetica și pulsul piețelor agroalimentare



Legea 145/2014, zisă și a piețelor agroalimentare, cu aplicare din 1 mai anul acesta, a provocat agitație, confuzie și temeri în lumea producătorilor agricoli, persoane fizice. Prevederile legii au adus nu numai modificări semnificative în relația micilor producători agricoli cu piața, dar au instituit și amenzi usturătoare, în cuantum de zeci de mii de lei.

Oamenii se întreabă, pe bună dreptate, dacă nu cumva legea are drept scop o dublă fiscalizare a producătorilor agricoli, persoane fizice. Pe de altă parte, guvernanții susțin la unison că legea este numai și numai în favoarea adevăraților producători și împotriva așa-numiților samsari sau intermediari.

Socoteala ministerului nu se potrivește în teritoriu!

Mi-am făcut timp și m-am dus în câteva piețe agroalimentare din București să văd cum se aplică legea. În Piața Amzei, o investiție de câteva milioane de euro a Primăriei Sectorului 1, dar, din păcate, aproape pustie, fiindcă nu s-au înghesuit comercianții, nu am prea avut cu cine să stau de vorbă. Am găsit o familie de tarabagii. Vindeau de toate: ridichi, ceapă, roșii etc. „Cum vă descurcați cu noile reglementări?”, i-am întrebat. „Noi avem firmă, vindem pe firmă, legea aia nu e pentru noi”, am primit răspunsul. Bodyguardul în uniformă albastră mă privea atent, iar comercianții au devenit tăcuți. E firesc, la piață, cumpărătorii nu pun astfel de întrebări. Devii clar suspect dacă nu pui întrebări legate de preț, cel mult de originea produselor. Nu am mai insistat. Oamenii nu erau producători. Poate aveau dreptate, vindeau pe firmă. În fond, nu sunt inspector fiscal, ce naiba!

M-am dus mai departe, în Piața Matache. Am ochit o tarabă plină cu ceapă verde și salată. Un bărbat în tricou albastru închis. Față transpirată, aer obosit. „E producător”, m-am autosugestionat, ca să-mi dau curaj să-l abordez. Mi-a confirmat, spunând că e din județul Giurgiu, din comuna Gostinari. A urmat întrebarea mea: „Cum vă descurcați cu noile carnete de comerciant?” „Le am în mașină, vin cu ele și le completez în fiecare dimineață”, răspunde omul, apoi își înfige mâinile în mormanul de ceapă verde și îmi spune că nu știe ce să scrie despre cantitatea rămasă. O mai pune o dată a doua zi?

Mă interesez de tarifele plătite la primărie pentru documentele primite. „Am dat pe amândouă 50 de lei”, răspunde producătorul. Eram convins că nu vor fi respectate tarifele comunicate de MADR, și anume 3,59 lei pentru atestatul de producător și 12,4 lei pentru carnetul de comercializare. Să recitim art. 5, alin. (2) și art. 8 alin. (2): “Costurile generate de tipărirea atestatului de producător/carnetelor de comercializare din sectorul agricol se suportă de către consiliile județene/Consiliul General al Municipiului București, iar sumele cheltuite de acestea se recuperează prin grija primarilor din sumele achitate de solicitanți pentru eliberarea acestora, stabilite prin hotărâri ale autorităților deliberative la propunerea autorităților executive”. Sub denumirea de “autoritate deliberativă” se regăsesc deopotrivă și consiliile județene, și cele locale, iar “autoritatea executivă” este, în cazul acestei legi, Ministerul Agriculturii. Prin urmare, ministerul propune, dar consiliile județene stabilesc tarifele. Ministerul a propus, dar, se vede treaba, autoritățile deliberative nu au ținut cont de tarifele de la MADR, din moment ce unii producători au cheltuit zeci de lei, chiar și 80 de lei, pentru pachetul complet: atestat de producător și certificat de producător!!!

Alt carnet, alți bani

Comunicând tarifele, ministerul a vrut să pară generos cu micii producători, dar atât timp cât legea, ticluită chiar în birourile MADR-ului, lasă la latitudinea instituțiilor din teritoriu să decidă tarifele, propunerea ministerului a rămas fără efect. Mai ales că banii pentru documente provin din bugetul consiliilor județene și nu din bugetul MADR, iar cine “dă banu” cam hotărăște ce face mai departe. Așadar, tarifele au fost lăsate la mâna autorităților județene și locale, iar fiecare a cerut după cum a vrut. În nici un caz 4 lei, respectiv 12 lei, adică 16 lei pentru atestat și carnet. De remarcat că, în tarifele propuse de minister, carnetul e mai scump decât atestatul, în condițiile în care atestatul e valabil un an, iar carnetul poate fi solicitat o dată sau chiar de mai multe ori pe lună. Alt carnet, alți bani.

Piața Obor: multe etichete pe metru pătrat

L-am lăsat pe legumicultorul din Gostinari să-și vândă ceapa verde și salata la taraba din Matache, pe care o închiriază cu 30 de lei pe zi, plus 13 lei cântarul, adică 43 de lei în total, și am dat o fugă până în Piața Obor, străvechea piață, cu investiții noi, materializate într-o hală modernă, care strălucește în soare. Lume multă, fum de grătar, în volburile căruia flutură, pe un catarg, steagul național. Până să intru în hala modernă, îmi arunc o privire pe la șirul de tarabe din lemn, rustice, pe care zac mormane de cartofi noi, cireșe și căpșuni. Aproape fiecare tarabă are afișe dichisite care ne îndeamnă pe noi, cumpărătorii, să cerem bon fiscal. Ba mai e și un afiș plastifiat, care comunică mesajele guvernamentale în domeniul combaterii evaziunii fiscale. Sub afișe, mâinile comercianților se mișcă de zor, pun pe cântar, încasează banii, dar una nu-ți întinde un bon fiscal. De ce să dea bon fiscal? Fiindcă se vede de la o poștă că nu sunt mici producători. Sunt comercianți, nici o problemă, dar pe ei cine-i fiscalizează?

E o imagine elocventă a situației de fapt la români: legile nu sunt respectate, se merge pe vechile cutume, unele ancestrale. Un amănunt ironic: la multe tarabe, am descoperit certificatul de producător, vechiul document pe care l-a aruncat în uitare legea 145/2014. Erau certificate din 2014, din 2013, puse acolo să ia ochii cumpărătorului. Ca ironia să fie completă, certificatele zăceau țintuite sub niște stinghii adăugate tarabelor ca să aibă comercianții umbră în zilele toride de vară.

Am intrat în hală. Oborul e o piață care se caracterizează printr-un afișaj aproape obsesiv. Cum intri, vezi o pancartă care te asigură că ești în zona “Producători”. Pe sus, deasupra tarabelor, atârnă vechile bannere care indică proveniența producătorilor: Vărăști, Lungulețu, Vidra etc. Ca informarea să fie completă, pe fiecare tarabă, undeva, într-un colț, e lipită o etichetă pe care scrie “producător/comerciant”, cu datele de identificare: nume, localitate, număr de certificat etc. Toate bune la prima vedere, dar de ce Administrația Pieței Obor nu face distincție între producător și comerciant? Or una, or alta, or amândouă, nu ar fi o problemă, dar eticheta ne lasă complet nedumeriți, mai ales acum, când avem o lege a piețelor care face distincție între cele două categorii.

Gulii de Fierbinți și ceapă verde de Berceni

Un bărbat și o femeie trecuți de 50 de ani, după toate aparențele, etalează pe tarabă niște gulii splendide. Mă opresc și cumpăr două bucăți cu 4 lei. O etichetă scrisă cu pixul mă asigură că guliile provin din comuna Fierbinți. Întreb: “Cât ați dat pe atestat și pecertificat?” “50 de lei am dat. Certificatul îl completăm dimineața, nu ne permitem, că e poliția locală pe noi”, spun oamenii. O fi, n-o fi așa, nu știu, că nu am venit deocamdată la 6 dimineața în Obor să văd cum se întâmplă lucrurile, dar nu-i târziu, că legea de-abia este pusă în aplicare.

Vânzarea pare să meargă bine în Obor. E forfotă de clienți pe la tarabe, căpșuni și cireșe morman pe mese. Într-un loc, pe aceeași tarabă văd “căpșuni de Hotarele” și “Sâmburi de nucă de Vizantea”. O comună e în Giurgiu, alta în Vrancea. O fi având femeia proprietăți în ambele locuri? Aș întreba-o, dar credeți că nu am instinct de conservare? Cea mai nedorită prezență în aceste timpuri într-o piață agroalimentară este aceea a unui reporter. Un jurnalist este un atentat la tainele pieței, urzite din complicități reciproc avantajoase. Iar dacă întrebi ca simplu cumpărător, cum am mai spus-o, ești suspect. Cumpărătorii, am observat, nu întreabă mai nimic. Se hotărăsc sau nu să ia marfă și asta e tot. Cumpărătorul român e un ghem de nevoi și de pofte și aleargă, în mare parte, după prețul cel mai mic. |sta e criteriul absolut.

“Du-te la hypermarket!”

O femeie umbla cu mâinile printre legăturile de mărar ale unui tânăr nervos. A repezit-o: “Du-te la hypermarket, acolo vă lasă să vă băgați mâinile în marfă!”. Uite un argument în plus să mă duc în hypermarket. Păi dacă nu pipăi ce vreau să cumpăr, de ce să scot banii din buzunarul meu, neicușorule?! O bătrânică îndoliată abia se vedea de după un morman de ceapă verde și spanac. Îmi spune că o aduce băiatul cu marfa din Berceni. “Completez certificatul o dată pe săptămână, maică”, “Chiar dumneavoastră?”, o întreb. “Nu, mă ajută băiatul meu”, a venit răspunsul. Mi-a mai spus că lucrează grădina cu o fată din vecini. Apoi, m-a întrebat dacă vreau să cumpăr teren, are vreo 3000 mp de vânzare. Mi-am luat la revedere și m-am pornit spre mașină.

Am plecat cu convingerea că tarifele propuse de minister nu au fost luate în seamă. Micii producători agricoli plătesc mai mult, cât le cer autoritățile locale, altfel riscă să nu primească documentele. Am mai constatat că așa-numiții samsari, ciuca bătăilor acestei legi, activează în continuare, fără probleme. Mai mult, înclin să previzionez că ei vor rămâne, în timp ce micii producători se vor rări. Piețele agroalimentare sunt niște mici universuri unde legile guvernului sunt adaptate în funcție de interesele din acel loc. Mai rămâne de văzut, la anul, dacă micii producători vor fi supuși unei duble impozitări. MADR-ul a asigurat că nu. Timpul va da un răspuns corect...

Dumitru BĂDIȚA

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

„Novac afumat din Țara Bârsei” devine produs protejat la nivel european

În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene s-a publicat astăzi, 6 aprilie 2017, decizia de înregistrare a denumirii în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate pentru produsul Novac afumat din Țara Bârsei (IGP).

România are la această dată trei produse protejate la nivelul Uniunii Europene – Magiunul de Topoloveni – Indicație Geografică Protejată (2011), Telemeaua de Ibăneşti – Denumire de origine Protejată (2016), Salamul de Sibiu - Indicație Geografică Protejată (2016), iar în 20 de zile începând de astăzi, va avea al patrulea produs protejat, respectiv Novacul afumat din Țara Bârsei - Indicație Geografică Protejată.

Facem precizarea că încă două produse, respectiv Cârnaţii de Pleşcoi şi Scrumbia de Dunăre afumată, se află pe circuit la Comisia Europeană în vederea obţinerii protecţiei la nivel european pentru sistemul de calitate Indicație Geografică Protejată.

Şeful MADR: Preşedintele ADS a fost demis, dar demiterea nu are legătură cu percheziţiile DNA

Preşedintele Agenţiei pentru Domeniile Statului, Dan Lucian Ştefan Mogoş, a fost demis vineri, a anunţat ministrul Agriculturii, Daniel Constantin. Şeful MADR a precizat că demiterea nu a avut legătură cu percheziţiile de vineri de la ADS, ci s-a urmărit îmbunătăţirea managementului Agenţiei, decizia fiindu-i comunicată lui Mogoş încă din luna septembrie.“Astăzi a fost demis preşedintele ADS. Era o măsură pe care i-am adus-o la cunoştinţă încă din luna septembrie. Simţeam nevoia de îmbunătăţire a managementului Agenţiei. Din păcate, din 23 septembrie, este în concediu medical. Astăzi, am înţeles că îi expiră concediul medical, ca atare, de ieri (joi n.r), au pornit documentele pentru demiterea şi înlocuirea acestuia, lucru care s-a întâmplat astăzi (n.r. vineri)”, a explicat Constantin.
“Decizia i-am comunicat-o din luna septembrie, fără să am dovezi sau suspiciuni, ci pentru faptul că simţeam nevoia unei îmbunătăţiri a managementului Agenţiei”, a adăugat el The original article may stil…

Au mai rămas doar câteva zile pentru accesarea schemei de ajutor de stat „Sprijin pentru prima împădurire şi crearea de suprafeţe împădurite”

Reamintim că până la 31 martie, deţinătorii de teren agricol şi neagricol pot accesa Schema de ajutor de stat „Sprijin pentru prima împădurire şi crearea de suprafeţe împădurite”, în cadrul Măsurii 8 „Investiţii în dezvoltarea zonelor împădurite şi îmbunătăţirea viabilităţii pădurilor”, SubMăsura 8.1 „Împăduriri şi crearea de suprafeţe împădurite” din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală – PNDR 2014 - 2020.

Această schemă de ajutor de stat este implementată de APIA, toate documentele necesare accesării fiind disponibile pe pagina de internet: http://www.apia.org.ro/ro/submasura-m-8-1.