Treceți la conținutul principal

Cui aparţine pamântul României?

În România, resursele naturale alimentează lăcomia şi atrag investiţii. Pământurile sunt achiziţionate în scopuri diverse – agricultură, exploatări miniere, energie, turism, resurse de apă şi speculaţie funciară. Se estimează că, în acest moment, 6% din terenuri se află deja în posesia multinaţionalelor, adică aproximativ 800.000 de hectare de teren arabil.
Europa este totdată un acaparator de terenuri, cât şi ţinta de cumpărare de terenuri şi contextul în care se produce acest fenomen. Unul ascuns în spatele imaginii idilice a aderării României la UE, ca şi a deschiderii pieţei interne către investitorii străini. Este vorba despre o ţară ideală pentru investiţiile în produsele pământului şi în zona agro-industrială. Caracteristicile sale naturale o fac perfect adaptată culturilor cerealiere: zone vaste de teren sunt potenţial disponibile; pământul costă mai puţin decât în restul Europei. Zonele rurale sunt abandonate, lăsând astfel o categorie de populaţie vulnerabilizată şi pe cale de îmbătrânire care nu mai are altă variantă decât acceptarea sosirii corporaţiilor agro-industriale europene care se instalează legal prin intermediul închirierii sau cumpărării de terenuri.
În afară de asta, guvernul şi cadrul legislativ favorizează investiţiile la scară largă. Fără îndoială că şi speculaţiile pentru a obţine subvenţiile grase prevăzute de Politica Agricolă Comună favvorizează acapararea de pământuri. În 2012, jumătate din cifra totală a subvenţiilor destinate României a fost preluată de 1% din fermieri, cei ale căror ferme depăşeau 500 ha. Dar această aparentă legalitate este doar o mănuşă de catifea care ascunde agresivitatea mâinii de fier care stă la originea fenomenului. Terenurile agricole sunt cumpărate în masă şi entităţi private monopolizează controlul beneficiul exploatării acestor terenuri precum şi capacitatea de decizie privind utilizarea acestora.
Les terres sont saisies en masse et des entités privées monopolisent le contrôle des bénéfices de leur exploitation ainsi que la capacité de décision sur leur utilisation.
Judith Bouniol, autoarea capitolului despre România în cadrul Raportului Land Concentration, land grabbing and people’s struggles in Europe realizate de European Coordonation Via Campesina, 2013 (accesaţi aici textul integral).

Marianne Rigaux
 (analiză publicată în mai 2014) arăta că:
„În România, agricultura este făcută din paradoxuri. Terenul agricol din România este cel mai bogat dar, în acelaşi timp, şi cel mai ieftin din Europa. Este un pământ gras, fertil, bogat în humus. În 2012, preţul era încă de 2.500 euro/ha faţă de o medie de 5.400 în Franţa sau de zece ori mai mult în Danemarca. În vestul continentului, nu mai există pământ pentru a începe o carieră de agricultor sau pentru a mări exploatările agricole existente.
Cu cele 10 milioane de hectare existente, echivalentul suprafeţei unor state precum Portugalia sau Ungaria, România, cea de-a 5-a suprafaţă agricolă din UE, reprezintă evident o tentaţie. Mai ales pentru companiile agroalimentare, aşa cum ar fi grupurile franceze Limagrain, Guyomarc'h, Bonduelle, Roqiette, Bongrain sau Invio. Sau pentru fonduri de investiţii precum Agro-Chirnogi (Liban) sau Velcourt SA (Marea Britanie). 
Această tentaţie pentru terenurile agricole din România tinde să se accentueze odată cu liberalizarea pieţei funciare de la 1 ianuarie 2014. Orice persoană fizică din UE dar şi din spaţiul economic european (adică inclusiv Islanda, Lichtenstein şi Norvegia) pot de acum să cumpere direct terenuri agricole în România. Până acum, trebuia sa fii asociat unui partener local în cadrul unei societăţi comerciale române. O deschidere care începe să neliniştească azi, chiar dacă era prevazută din momentul aderării României la UE în 2007.
Preţul terenurilor se multiplică de trei ori.

Avocată la Paris şi la Bucureşti, Dana Gruia-Dufaud consiliază francezii care doresc să investească în România. Ea relativizează importanţa schimbărilor survenite în legislaţie: „Restricţiile care existau până la 31 decembrie 2013 nu i-au impiedicat să se instaleze pe cei care şi-au dorit acest lucru". Iniţial, guvernul român dorea ca cetăţenii străini să demonstreze că aveau o experienţă în agricultură şi să limiteze cumpărarea de suprafeţe la 100 de ha. Dar a renunţat sub presiunea investitorilor.

De câţiva ani încoace, interesul pentru România a făcut să crească preţul hectarului de pamânt arabil cu aproximativ 60% între 2012 şi 2014, valoarea hectarului atingând în medie la 3.100 de euro, conform unui studiu publicat de compania de servici imobiliare DTZ Echinox. Începând cu 2007, preţul s-ar fi multiplicat de trei ori, plasând nivelul investiţiei complet în afara posibilităţilor celei mai mari părţi a agricultorilor români. „Se credea că în şapte ani puterea de cumpărare a românilor crescuse suficient pentru a se compara cu cea a occidentalilor, dar procesul de recuperare a decalajelor în puterea de cumpărare a fost insuficient" - constata avocata. (...)
Un alt obstacol important: incapacitatea agricultorilor de a se apăra. În România, majoritatea celor 4,7 milioane de ţărani sunt în vârstă, săraci şi puţin informaţi(...)
”
Iată infografia difuzată de Transnational Institute de la Haga, pe 17 aprilie 2014, cu ocazia „Zilei internaţionale a luptei fermierilor”:


Problema ţine oare de securitatea naţională?
Poate că da, în momentul în care ne gândim la faptul că proprietatea cedată asupra pământurilor agricole duce şi la o cedare evidentă a dreptului de a decide folosirea acestora. Pe de o parte, ele nu mai sunt folosite în producţia agricolă, pe de altă parte, producţia poate acoperi necesităţi comerciale ale unor alte zone ale lumii (producţie de soia, spre exemplu), dar dezechilibrând piaţa internă, obligând eventual la importuri chiar în sectoare în care nu existase, istoric, decât excedent, aşa cum ar fi, spre exemplu, cel al fructelor şi legumelor.
Logica siguranţei naţionale se mai suprapune oare pe cea, prezentă şi viitoare, a marilor proprietari de terenuri agricole? Care le va fi poziţia şi care mai sunt posibilităţile de intervenţie reale ale statului în momentul apariţiei uneia sau a multe crize simultane în acest domeniu al producţiei agricole sau aceasta combinată cu altele în noul context geo-politic?
Întrebări care au dus chiar la un referendum în Lituania asupra interzicerii cumpărării de pământ agricol de către cetăţenii străini (rezultatul a fost favorabil, dar referendumul a fost anulat din cauza participării prea slabe).

Întrebări care rămân şi sunt importante deoarece, în definitiv, chiar dacă există cadrul european în care România a decis liberalizarea cumpărării de terenuri agricole, ar trebui să ştim dacă a existat sau nu o anliză de impact care să însoţească o asemenea măsură şi dacă, la nivel naţional, există şi o viziune asupra viitorului unei chestiuni fundamentale, răspunsul la întrebarea: cui, totuşi, aparţine pământul României? 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Merele lui Barbulea, motiv de râsete în şedinţa CJ Gorj

La solicitarea Consiliului Judeţean (CJ) Gorj, Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Gorj a transmis acestei instituţii propunerile privind preţurile medii ale produselor agricole ce vor fi practicate în acest an. Consiliul Judeţean, potrivit legii, trebuie să aprobe aceste preţuri, după aprobare hotărârea transmiţându-se Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Gorj, pentru a fi comunicat unităţilor fiscale în subordine. Acest ultim proiect aflat pe ordinea de zi a şedinţei de Consiliu Judeţean de vineri a născut ceva discuţii, după ce consilierul PNL, Valerică Barbulea, a cerut un amendament la proiectul de hotărâre, privind modificarea preţului la mere.
Amendamentul s-a supus al vot, dar consilierii care compun majoritatea nu au ştiut cum să voteze, spre amuzamentul celor din grupul PDL care aplaudau râzând nedumerirea consilierilor PSD. Preţul pe kilogramul de mere a fost de 2,31 de lei iar Barbulea vroia ca acesta să fie de la 1,80 de lei pe kilogramul de mere. Iniţial …

Au început plățile pentru motorina utilizată în agricultură pentru trimestrul IV 2016

APIA informează că astăzi, 11 aprilie, a început să efectueze plățile pentru cantitatea de motorină utilizată în agricultură pentru trimestrul IV 2016, în sumă totală de 78.151.029 lei, urmând ca cei 8.836 beneficiarii să își primească banii în cont până la sfărșitul săptămânii.
De asemenea, anunțăm potenţialii beneficiari că, până la data de 02.05.2017 inclusiv, se depun cererile de plată a ajutorului pentru cantităţile de motorină achiziţionate şi utilizate în agricultură, aferente perioadei 01 ianuarie - 31 martie 2017 (trim. I al anului 2017). Valoarea accizei pntru anul 2017 este de 1,4185 lei/litru

Recomandări de la APIA privind cererile de subvenții

Nicolae Horumbă, director Proceduri plăți pe suprafață din APIA, a făcut câteva recomandări fermierilor care depun cererea unică pentru subvenții.



Terenurile cu statut incert
În primul rând, fermierul trebuie să-și clarifice situația terenurilor pe care le cultivă înainte de a veni la APIA. “Recomandarea mea personală este ca, dacă există terenuri cu statut incert, să le declare, pentru că sunt obligați, dar să nu solicite plata pentru ele. Există riscul ca, dacă se constată neconformități pentru acele suprafețe cu statut juridic incert sau situație neclară în documente, să fie penalizați. E mai simplu pentru fermier să declare că nu solicită plata pentru o parcelă”, spune directorul. Chiar dacă nu primește subvenție pentru acel teren, fermierul are obligația să respecte bunele condiții agricole și de mediu și este posibil să aibă și zone de interes ecologic pe el, care intră în calculul procentului de 5%.

Tabel centralizator
Ca noutate, anul acesta fermierii trebuie să depună un tabel …