Treceți la conținutul principal

Cui aparţine pamântul României?

În România, resursele naturale alimentează lăcomia şi atrag investiţii. Pământurile sunt achiziţionate în scopuri diverse – agricultură, exploatări miniere, energie, turism, resurse de apă şi speculaţie funciară. Se estimează că, în acest moment, 6% din terenuri se află deja în posesia multinaţionalelor, adică aproximativ 800.000 de hectare de teren arabil.
Europa este totdată un acaparator de terenuri, cât şi ţinta de cumpărare de terenuri şi contextul în care se produce acest fenomen. Unul ascuns în spatele imaginii idilice a aderării României la UE, ca şi a deschiderii pieţei interne către investitorii străini. Este vorba despre o ţară ideală pentru investiţiile în produsele pământului şi în zona agro-industrială. Caracteristicile sale naturale o fac perfect adaptată culturilor cerealiere: zone vaste de teren sunt potenţial disponibile; pământul costă mai puţin decât în restul Europei. Zonele rurale sunt abandonate, lăsând astfel o categorie de populaţie vulnerabilizată şi pe cale de îmbătrânire care nu mai are altă variantă decât acceptarea sosirii corporaţiilor agro-industriale europene care se instalează legal prin intermediul închirierii sau cumpărării de terenuri.
În afară de asta, guvernul şi cadrul legislativ favorizează investiţiile la scară largă. Fără îndoială că şi speculaţiile pentru a obţine subvenţiile grase prevăzute de Politica Agricolă Comună favvorizează acapararea de pământuri. În 2012, jumătate din cifra totală a subvenţiilor destinate României a fost preluată de 1% din fermieri, cei ale căror ferme depăşeau 500 ha. Dar această aparentă legalitate este doar o mănuşă de catifea care ascunde agresivitatea mâinii de fier care stă la originea fenomenului. Terenurile agricole sunt cumpărate în masă şi entităţi private monopolizează controlul beneficiul exploatării acestor terenuri precum şi capacitatea de decizie privind utilizarea acestora.
Les terres sont saisies en masse et des entités privées monopolisent le contrôle des bénéfices de leur exploitation ainsi que la capacité de décision sur leur utilisation.
Judith Bouniol, autoarea capitolului despre România în cadrul Raportului Land Concentration, land grabbing and people’s struggles in Europe realizate de European Coordonation Via Campesina, 2013 (accesaţi aici textul integral).

Marianne Rigaux
 (analiză publicată în mai 2014) arăta că:
„În România, agricultura este făcută din paradoxuri. Terenul agricol din România este cel mai bogat dar, în acelaşi timp, şi cel mai ieftin din Europa. Este un pământ gras, fertil, bogat în humus. În 2012, preţul era încă de 2.500 euro/ha faţă de o medie de 5.400 în Franţa sau de zece ori mai mult în Danemarca. În vestul continentului, nu mai există pământ pentru a începe o carieră de agricultor sau pentru a mări exploatările agricole existente.
Cu cele 10 milioane de hectare existente, echivalentul suprafeţei unor state precum Portugalia sau Ungaria, România, cea de-a 5-a suprafaţă agricolă din UE, reprezintă evident o tentaţie. Mai ales pentru companiile agroalimentare, aşa cum ar fi grupurile franceze Limagrain, Guyomarc'h, Bonduelle, Roqiette, Bongrain sau Invio. Sau pentru fonduri de investiţii precum Agro-Chirnogi (Liban) sau Velcourt SA (Marea Britanie). 
Această tentaţie pentru terenurile agricole din România tinde să se accentueze odată cu liberalizarea pieţei funciare de la 1 ianuarie 2014. Orice persoană fizică din UE dar şi din spaţiul economic european (adică inclusiv Islanda, Lichtenstein şi Norvegia) pot de acum să cumpere direct terenuri agricole în România. Până acum, trebuia sa fii asociat unui partener local în cadrul unei societăţi comerciale române. O deschidere care începe să neliniştească azi, chiar dacă era prevazută din momentul aderării României la UE în 2007.
Preţul terenurilor se multiplică de trei ori.

Avocată la Paris şi la Bucureşti, Dana Gruia-Dufaud consiliază francezii care doresc să investească în România. Ea relativizează importanţa schimbărilor survenite în legislaţie: „Restricţiile care existau până la 31 decembrie 2013 nu i-au impiedicat să se instaleze pe cei care şi-au dorit acest lucru". Iniţial, guvernul român dorea ca cetăţenii străini să demonstreze că aveau o experienţă în agricultură şi să limiteze cumpărarea de suprafeţe la 100 de ha. Dar a renunţat sub presiunea investitorilor.

De câţiva ani încoace, interesul pentru România a făcut să crească preţul hectarului de pamânt arabil cu aproximativ 60% între 2012 şi 2014, valoarea hectarului atingând în medie la 3.100 de euro, conform unui studiu publicat de compania de servici imobiliare DTZ Echinox. Începând cu 2007, preţul s-ar fi multiplicat de trei ori, plasând nivelul investiţiei complet în afara posibilităţilor celei mai mari părţi a agricultorilor români. „Se credea că în şapte ani puterea de cumpărare a românilor crescuse suficient pentru a se compara cu cea a occidentalilor, dar procesul de recuperare a decalajelor în puterea de cumpărare a fost insuficient" - constata avocata. (...)
Un alt obstacol important: incapacitatea agricultorilor de a se apăra. În România, majoritatea celor 4,7 milioane de ţărani sunt în vârstă, săraci şi puţin informaţi(...)
”
Iată infografia difuzată de Transnational Institute de la Haga, pe 17 aprilie 2014, cu ocazia „Zilei internaţionale a luptei fermierilor”:


Problema ţine oare de securitatea naţională?
Poate că da, în momentul în care ne gândim la faptul că proprietatea cedată asupra pământurilor agricole duce şi la o cedare evidentă a dreptului de a decide folosirea acestora. Pe de o parte, ele nu mai sunt folosite în producţia agricolă, pe de altă parte, producţia poate acoperi necesităţi comerciale ale unor alte zone ale lumii (producţie de soia, spre exemplu), dar dezechilibrând piaţa internă, obligând eventual la importuri chiar în sectoare în care nu existase, istoric, decât excedent, aşa cum ar fi, spre exemplu, cel al fructelor şi legumelor.
Logica siguranţei naţionale se mai suprapune oare pe cea, prezentă şi viitoare, a marilor proprietari de terenuri agricole? Care le va fi poziţia şi care mai sunt posibilităţile de intervenţie reale ale statului în momentul apariţiei uneia sau a multe crize simultane în acest domeniu al producţiei agricole sau aceasta combinată cu altele în noul context geo-politic?
Întrebări care au dus chiar la un referendum în Lituania asupra interzicerii cumpărării de pământ agricol de către cetăţenii străini (rezultatul a fost favorabil, dar referendumul a fost anulat din cauza participării prea slabe).

Întrebări care rămân şi sunt importante deoarece, în definitiv, chiar dacă există cadrul european în care România a decis liberalizarea cumpărării de terenuri agricole, ar trebui să ştim dacă a existat sau nu o anliză de impact care să însoţească o asemenea măsură şi dacă, la nivel naţional, există şi o viziune asupra viitorului unei chestiuni fundamentale, răspunsul la întrebarea: cui, totuşi, aparţine pământul României? 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

„Novac afumat din Țara Bârsei” devine produs protejat la nivel european

În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene s-a publicat astăzi, 6 aprilie 2017, decizia de înregistrare a denumirii în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate pentru produsul Novac afumat din Țara Bârsei (IGP).

România are la această dată trei produse protejate la nivelul Uniunii Europene – Magiunul de Topoloveni – Indicație Geografică Protejată (2011), Telemeaua de Ibăneşti – Denumire de origine Protejată (2016), Salamul de Sibiu - Indicație Geografică Protejată (2016), iar în 20 de zile începând de astăzi, va avea al patrulea produs protejat, respectiv Novacul afumat din Țara Bârsei - Indicație Geografică Protejată.

Facem precizarea că încă două produse, respectiv Cârnaţii de Pleşcoi şi Scrumbia de Dunăre afumată, se află pe circuit la Comisia Europeană în vederea obţinerii protecţiei la nivel european pentru sistemul de calitate Indicație Geografică Protejată.

Şeful MADR: Preşedintele ADS a fost demis, dar demiterea nu are legătură cu percheziţiile DNA

Preşedintele Agenţiei pentru Domeniile Statului, Dan Lucian Ştefan Mogoş, a fost demis vineri, a anunţat ministrul Agriculturii, Daniel Constantin. Şeful MADR a precizat că demiterea nu a avut legătură cu percheziţiile de vineri de la ADS, ci s-a urmărit îmbunătăţirea managementului Agenţiei, decizia fiindu-i comunicată lui Mogoş încă din luna septembrie.“Astăzi a fost demis preşedintele ADS. Era o măsură pe care i-am adus-o la cunoştinţă încă din luna septembrie. Simţeam nevoia de îmbunătăţire a managementului Agenţiei. Din păcate, din 23 septembrie, este în concediu medical. Astăzi, am înţeles că îi expiră concediul medical, ca atare, de ieri (joi n.r), au pornit documentele pentru demiterea şi înlocuirea acestuia, lucru care s-a întâmplat astăzi (n.r. vineri)”, a explicat Constantin.
“Decizia i-am comunicat-o din luna septembrie, fără să am dovezi sau suspiciuni, ci pentru faptul că simţeam nevoia unei îmbunătăţiri a managementului Agenţiei”, a adăugat el The original article may stil…

Au mai rămas doar câteva zile pentru accesarea schemei de ajutor de stat „Sprijin pentru prima împădurire şi crearea de suprafeţe împădurite”

Reamintim că până la 31 martie, deţinătorii de teren agricol şi neagricol pot accesa Schema de ajutor de stat „Sprijin pentru prima împădurire şi crearea de suprafeţe împădurite”, în cadrul Măsurii 8 „Investiţii în dezvoltarea zonelor împădurite şi îmbunătăţirea viabilităţii pădurilor”, SubMăsura 8.1 „Împăduriri şi crearea de suprafeţe împădurite” din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală – PNDR 2014 - 2020.

Această schemă de ajutor de stat este implementată de APIA, toate documentele necesare accesării fiind disponibile pe pagina de internet: http://www.apia.org.ro/ro/submasura-m-8-1.