Treceți la conținutul principal

INTERVIU Cercetător ştiinţific dr. Otilia Bobiş (USAMV): Mierea românească este o adevărată comoară naţională

Cercetător ştiinţific dr. Otilia Bobiş, manager la Laboratorul de controlul calităţii produselor apicole al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca şi cadru didactic asociat al instituţiei de învăţământ superior, a acordat un interviu AGERPRES în care descrie calităţile mierii naturale româneşti - "o adevărată comoară naţională" - declarând-se categoric împotriva intervenţiei omului pentru a falsifica originea şi autenticitatea ei, cu acţiune voită sau prin hrană suplimentară administrată familiilor de albine un timp mai îndelungat decât cel necesar.

Specialistul clujean a vorbit, totodată, despre un valoros proiect derulat cu fonduri structurale de Laboratorul de controlul calităţii produselor apicole al USAMV, care a vizat atât crearea unui nucleu de specialişti de înaltă competenţă în tehnologii apicole, cât şi o diagnoză privind rezistenţa la boli a albinelor de pe teritoriul României şi aplicarea, atunci când este necesar, a unor tratamente naturale pentru diferitele boli. Rezultatele proiectului vor fi de un real folos pentru apicultori şi pentru procesatori - pentru că ei sunt beneficiarii produsului finit realizat de apicultori.

AGERPRES: Lumea a fost extrem de contrariată, în aceste zile, de falsa miere de albine din Bulgaria care trebuia să fie livrată împreună cu celelalte ajutoare alimentare europene destinate persoanelor vulnerabile, cu venituri sub limita supravieţuirii. Mierea a fost retrasă, în parte, de la distribuţie. În urma analizelor s-a stabilit că aşa-zisa "miere" nu a fost produsă de albine. Firma din Bulgaria care a câştigat licitaţia organizată de APIA a trimis în România un sirop de glucoză ce părea să fie miere de albine.

Otilia Bobiş: Mierea falsă este fabricată din zahăr şi un anumit colorant. Cu o caramelizare de zahăr se poate face o aşa-zisă "miere" care seamănă, ca aspect doar, cu cea polifloră. Culoarea mierii naturale este de la un galben deschis auriu - specific mierii de salcâm sau de rapiţă - spre o varietate de nuanţe, de la portocaliu, roşcat, chihlimbar până la maro. Dar o miere falsificată se descoperă uşor, la proba compoziţiei chimice. "Mierea" importată din Bulgaria a venit probabil cu un buletin de analiză. Şi întreb: de ce nu facem şi noi exact ceea ce se face în străinătate, adică să primim buletinul de analiză din străinătate, dar înainte de distribuţia produselor pe piaţă să le facem şi noi propriile analize de laborator. Apicultorii români care exportă îmi spun că lor li se cere să însoţească mierea lor de un buletin local de analiză, dar odată ajunsă la importatorul din străinătate, mierea este supusă unor analize de laborator. În România există în fiecare judeţ laboratoare de analiză, unde se poate consta imediat dacă este vorba de un produs natural sau falsificat. Analizele nu sunt foarte scumpe, dar nu avem încă legislaţia necesară. S-a spus în mass-media că un compus din "mierea" venită din Bulgaria, hidroximetilfurfuralul - care se găseşte în mod natural în miere, dar într-o cantitate extrem de mică - avea valori de patru ori peste limita maximă admisă, care este de 80 de miligrame la kilogram. Şi 80 de miligrame este extrem de mult, dar 320 de miligrame la kilogram este inadmisibil şi relevă că produsul nu a fost în mod cert unul natural. Ce este hidroximetilfurfuralul ? Este un compus de degradare a fructozei. Niciodată la o miere naturală, nici la cea conservată timp de zece ani, limita maximă de hidroximetilfurfural nu ajunge la 80 de miligrame la kilogram.


AGERPRES: Ce rezultate are laboratorul de controlul calităţii produselor apicole al USAMV?

Otilia Bobiş: Laboratorul este asociat disciplinei Apicultură de la Facultatea de Zootehnie, disciplină condusă de prof. univ. dr. Dumitru Mărghitaş. Colectivul este format din cadre didactice şi cercetători, cărora şi se alătură doctoranzi, masteranzi şi studenţi. Studenţii sunt interesaţi din ce în ce mai mult de apicultură. Laboratorul funcţionează în clădirea Institutului de Ştiinţele Vieţii - un edificiu modern, dotat cu aparatură de ultimă generaţie. Echipamentele au fost achiziţionate în urma mai multor contracte de cercetare ştiinţifică ale disciplinei, începând cu anul universitar 2007-2008. Analizele care se realizează în laborator pot face faţă cu succes celor care se efectuează în laboratoare din ţări dezvoltate din Occident. În laborator se fac analize ale produselor apicole pentru producători de miere, achizitori şi procesatori. Avem încheiate contracte cu diverşi procesatori care vin periodic cu produse apicole şi fac teste înainte de a le oferi consumatorilor pe piaţă.

Desigur, avem propriile contracte de cercetare, fie finanţate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, fie de Uniunea Europeană. Sunt apoi teme de cercetare care fac obiectul tezelor de doctorat. Mierea este produsul apicol asupra căruia se solicită cel mai mult cercetări de specialitate. Mierea de albine ar trebui să fie un produs 100% natural, iar omul să nu intervină absolut deloc, nici pentru a-i falsifica originea şi autenticitatea, cu acţiune voită, nici hrănind suplimentar familia de albine foarte mult timp. Apicultorii hrănesc de regulă suplimentar albinele în perioada de toamnă, în vederea pregătirii stupului pentru iarnă. Toamna, albinele pot fi hrănite suplimentar fie cu un sirop de zahăr, fie cu turte făcute din zahăr, pentru că în octombrie-noiembrie nu se colectează miere. Sunt două luni sau trei în care albinele rămân în stup şi consumă numai pentru ele. Situaţia iese din normal atunci când apicultorul intervine cu hrană artificială în perioada de cules, dând stupului sirop de zahăr. În astfel de situaţii, mierea obţinută în urma hrănirii artificiale a albinelor nu va mai avea parametri pe care îi are mierea în mod normal, când albina face ea singură culesul de nectar şi de polen. În plus, organismul albinei va fi solicitat mult mai mult. Ea va face un efort pentru a transforma hrana artificială în miere. O albină trăieşte, în general, 30-45 de zile şi face în acest timp zeci de mii de kilometri. Dacă apicultorul a obligă să facă acest lucru în plus, albina va fi mai slăbită şi va trăi mai puţin. Trăind mai puţin, matca, adică regina stupului, este obligată să depună mai multe ouă, prin urmare vor fi probleme şi cu matca. În concluzie, nu este bine ca hrănirile suplimentare să afie efectuate pe timpul verii. Mierea este un foarte valoros produs din punct de vedere nutriţional datorită compoziţiei sale chimice. Cei trei compuşi principali din miere sunt glucoza, fructoza şi apa. Restul, sub 2%, conţine alţi compuşi chimici care dau valoarea deosebită a mierii. Dar şi glucoza şi fructoza sunt componente de valoare. În funcţie de conţinutul acestora, vom avea miere cu diferite aspecte. Mierea de salcâm rămâne fluidă o perioadă mai lungă de timp. Dintre tipurile de miere, cea de salcâm este singura care rămâne în formă fluidă un an, un an jumătate, fără să cristalizeze, ca urmare a conţinutului de fructoză. Este mierea cea mai dulce, pentru că fructoza este zaharul cu cea mai mare putere de îndulcire. Celelalte tipuri de miere, fie că sunt monoflorale, fie poliflore sau de mană, vor cristaliza la un moment dat, proces care este perfect normal pentru o miere naturală. La noi în ţară nu avem încă acea cultură apicolă în care să nu privim cu suspiciune o miere cristalizată. Inclusiv termenul care se foloseşte la noi în ţară este cel de zaharisire şi nu de cristalizare. Procesul de cristalizare depinde de cantitatea de glucoză şi de fructoză din conţinut. În raport cu acestea, mierea cristalizează mai devreme sau mai târziu. Există tipuri de miere care cristalizează la două-trei săptămâni după ce au fost recoltate din fagure, precum mierea de floarea soarelui, unde procentul de glucoza este mai mare decât cel de fructoză. Se vorbeşte impropriu, în mass-media, despre toxicitatea mierii. Mierea nu este niciodată toxică. Mă întreabă studenţii dacă mierea devine toxică dacă îndulcim cu ea ceaiul fierbinte. Iar răspunsul este categoric nu, nu devine toxică. Dacă o punem în ceaiul fierbinte, mierea pierde din vitaminele sale şi din enzime. Atâta tot. De ce trebuie să folosim miere şi nu zahăr pentru îndulcire? Ca să beneficiem de atributele miraculoase ale mierii. Zahărul este dăunător pentru sănătate, pentru că este un produs obţinut dintr-o sursă naturală dar în urma unui proces tehnologic în care există mai multe reacţii chimice catalizate de diferiţi compuşi chimici. Aceştia pot genera reacţii nedorite în organism. La zahărul brun, procesul tehnologic este mai scurt, pentru că nu se face înălbirea cu apă oxigenată sau cu diferiţi acizi. Dar mierea este indiscutabil mult mai bună pentru organism şi decât zahărul brun şi decât cel alb. Mierea ne aduce beneficii din compoziţia sa bogată în vitamine. Este o bună sursă de vitamina C, enzime şi de minerale - calciu, potasiu şi magneziu.

AGERPRES: Este o diferenţă de calitate între mierea produsă în zonele de munte, nepoluate, şi cea din zonele de şes?

Otilia Bobiş: Oamenii trebuie să înveţe se deosebească diferitele tipuri de miere. Pe de altă parte, şi apicultorii au înţeles că este mai importantă diversificarea producţiei lor decât cantitatea pe care o obţin. Diversificare înseamnă miere din diferite tipuri botanice. Un avantaj foarte mare îl au apicultorii care au stupina în zonele de munte. În Munţii Apuseni se produce o miere de o calitate extraordinară. Tocmai am făcut o determinare de vitamina C la o miere de zmeură şi a rezultat cantitatea de 0,5 grame la 100 de grame, ceea ce este excepţional. La fel la mierea de brad, mierea de pădure, care se caută prioritar la export. Mierea este benefică şi prin valoarea nutriţională şi prin compuşii săi biologic activi. În ultimii trei ani, am încercat, atât în laborator, cât şi în cadrul disciplinei, graţie proiectelor derulate cu fonduri structurale, să creăm un nucleu de specialişti de înaltă competenţă în tehnologii apicole în USAMV. În proiectul aflat acum în derulare s-au implicat 17 cercetători - patru fiind din Germania. Directorul de proiect este profesorul Robin Moritz de la Universitatea din Halle, din landul Saxonia-Anhalt. Ne-am lărgit astfel considerabil orizontul de cunoaştere, în colectivul nostru fiind cooptaţi cercetători specializaţi în biologie moleculară. Am încercat să vedem dacă albinele de pe teritoriul României au gene care le facă rezistente la boli. Rezistenţa înseamnă că nu trebuie să fie aplicate tratamente medicamentoase chimice. Am încercat să vedem dacă tot aşa cum omul se tratează de unele boli cu ceaiuri ori cu extracte de plante, putem să facem acelaşi lucru şi cu albinuţele. Şe ştie că reziduurile de contaminanţi din diferite clase de antibiotice sunt interzise în produsele apicole. Metalele grele care ar putea proveni din mediul înconjurător sunt, de asemenea, interzise. Prin acest proiect am încercat să dăm o vizibilitate mai mare cercetărilor apicole din România şi, totodată, am dorit să ştim dacă la albinele autohtone există ceva care le face rezistente la boli şi dacă am putea să realizăm tratamente naturale în cazul unor boli. Mai avem câteva luni de lucru în acest proiect, iar la final rezultatele vor fi date publicităţii. Rezultatele vor fi de un real folos pentru apicultori şi pentru procesatori - pentru că ei sunt beneficiarii produsului finit realizat de apicultori.

AGERPRES: Dumneavoastră susţineţi că "mierea românească este o adevărată comoară naţională". Cum poate fi protejată?

Otilia Bobiş: Ceva s-a făcut pentru protejarea mierii româneşti prin Planul Naţional Apicol. Apicultorii au fost sprijiniţi financiar pentru înfiinţarea stupinelor. Au fost subvenţionate anumite medicamente. Dar şi unii apicultori mai puţin dedicaţi acestei activităţi şi dezinteresaţi de calitate au greşit, pentru că şi-au cumpărat siropul de zahăr, nu l-au administrat ca hrană pentru iarnă albinelor şi l-au amestecat vara cu mierea obţinută din stupi, dublându-şi astfel cantitatea, dar, desigur, în detrimentul cert al calităţii.

AGERPRES: Recent aţi făcut analize la mierea unui apicultor profesionist de renume, absolvent al disciplinei de apicultură, care produce miere bio de 30 de ani şi se bucură de aprecierile consumatorilor, inclusiv de cele ale comisarului european pentru agricultura şi dezvoltare rurală Dacian Cioloş: Aron Stoica din Câmpeni, judeţul Alba. Cum este mierea stupinei Aron Stoica potrivit analizelor de specialitate?

Otilia Bobiş: Mierea stupinei Aron Stoica are valori compoziţionale la superlativ. Nu am avut plăcerea să îl cunosc personal pe domnul Stoica. Ne-a promis că ne va face o vizită la laboratorul din Cluj-Napoca. Mierea Stoica este un exemplu care ar trebui să fie urmat. Se vede din analize că este un apicultor care se luptă pentru calitatea mierii. Pasiunea pentru apicultură se poate transforma într-un business de succes. Dar trebuie neapărat subliniat următorul aspect: la export, mierea vrac românească, de o calitate excepţională, se vinde sub 2 euro kilogramul. Noi cumpărăm de la piaţă cu 20-30 de lei kilogramul. Sunt multe piedici în valorificarea mierii autohtone la preţul pe care îl merită, cel real. La fel se întâmplă şi cu produse agricole. Dar, paradoxal, aducem de afară produse mult sub calitatea celor autohtone şi la preţuri foarte mari.




AGERPRES: Ce este mierea de mană ? Dar lăptişorul de matcă şi propolisul ?

Otilia Bobiş: Atunci când albina nu îşi găseşte nectarul pe floare, într-o perioadă secetoasă, sau dacă stupina se găseşte în zone fără surse de hrană, ea caută alte modalităţi de cules, pe ramuri tinere şi frunze. Albina aduce ce a cules în stup şi produce mierea de mană. Este o miere foarte bună din punct de vedere nutriţional, închisă la culoare. Mierea cu cât este mai închisă la culoare cu atât este mai bogată în vitamine, enzime şi minerale. Multă lume preferă mierea de salcâm, deschisă la culoare, dar ea este cea mai săracă în valori nutritive. Apicultorul trebuie să colecteze mierea atunci când 75% din rama cu fagure este căpăcită cu acea foiţă de ceară. Atunci mierea are sub 20% apă. Mai multă apă depreciază mierea, o fermentează. Mierea nu ar trebui să aibă termen de valabilitate, totuşi, în timp îndelungat îşi reduce din proprietăţi şi din valori, pentru că vitaminele şi enzimele se pierd. Lăptişorul de matcă este produs de albinele lucrătoare, nu de matcă, dar ea se hrăneşte cu acest lăptişor pe toată durata vieţii sale. Matca nu se hrăneşte singură, este hrănită de albine. Lăptişorul este un miracol, un produs regal ca şi compoziţie, de vreme ce matca nu are nevoie deloc de alţi nutrienţi. Tot ce intră în compoziţia lăptişorului asigură hrana exclusivă. Un apicultor care face miere şi polen nu mai prea poate să facă şi lăptişor de matcă. Doar cei care cresc intensiv mătci pot culege acest produs regal. Propolisul este un antibiotic natural extraordinar, iar albinele îl folosesc în stup pentru a menţine curăţenia şi a se apăra de intruşi din afară şi pentru a sigila în interior stupul. Omul profită de binefăcătorul propolis. Apicultorii îl strâng de pe ramele de faguri, prin radere cu dalta apicolă specială, sau fixează în stup un colector de propolis. Tinctura de propolis are proprietăţi antibiotice, antimicrobiene. Este un supliment nutritiv pentru creşterea imunităţii. Recomand ca acum, înainte de venirea iernii, să avem în frigider, într-un borcănel, puţină miere, câţiva mililitri de tinctură de propolis, o linguriţă sau două de polen, toate amestecate, iar în fiecare dimineaţă să ne administrăm câte o linguriţă, pentru a ne proteja de bolile anotimpului rece. AGERPRES/ (A - autor: Carmen Fărcaşiu, editor: Adrian Drăguţ)

The original article may still be available at http://www.agerpres.ro/media/index.php/social/item/234603-INTERVIU-Cercetator-stiintific-dr-Otilia-Bobis-USAMV-Mierea-romaneasca-este-o-adevarata-comoara-nationala-.html

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

„Novac afumat din Țara Bârsei” devine produs protejat la nivel european

În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene s-a publicat astăzi, 6 aprilie 2017, decizia de înregistrare a denumirii în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate pentru produsul Novac afumat din Țara Bârsei (IGP).

România are la această dată trei produse protejate la nivelul Uniunii Europene – Magiunul de Topoloveni – Indicație Geografică Protejată (2011), Telemeaua de Ibăneşti – Denumire de origine Protejată (2016), Salamul de Sibiu - Indicație Geografică Protejată (2016), iar în 20 de zile începând de astăzi, va avea al patrulea produs protejat, respectiv Novacul afumat din Țara Bârsei - Indicație Geografică Protejată.

Facem precizarea că încă două produse, respectiv Cârnaţii de Pleşcoi şi Scrumbia de Dunăre afumată, se află pe circuit la Comisia Europeană în vederea obţinerii protecţiei la nivel european pentru sistemul de calitate Indicație Geografică Protejată.

Şeful MADR: Preşedintele ADS a fost demis, dar demiterea nu are legătură cu percheziţiile DNA

Preşedintele Agenţiei pentru Domeniile Statului, Dan Lucian Ştefan Mogoş, a fost demis vineri, a anunţat ministrul Agriculturii, Daniel Constantin. Şeful MADR a precizat că demiterea nu a avut legătură cu percheziţiile de vineri de la ADS, ci s-a urmărit îmbunătăţirea managementului Agenţiei, decizia fiindu-i comunicată lui Mogoş încă din luna septembrie.“Astăzi a fost demis preşedintele ADS. Era o măsură pe care i-am adus-o la cunoştinţă încă din luna septembrie. Simţeam nevoia de îmbunătăţire a managementului Agenţiei. Din păcate, din 23 septembrie, este în concediu medical. Astăzi, am înţeles că îi expiră concediul medical, ca atare, de ieri (joi n.r), au pornit documentele pentru demiterea şi înlocuirea acestuia, lucru care s-a întâmplat astăzi (n.r. vineri)”, a explicat Constantin.
“Decizia i-am comunicat-o din luna septembrie, fără să am dovezi sau suspiciuni, ci pentru faptul că simţeam nevoia unei îmbunătăţiri a managementului Agenţiei”, a adăugat el The original article may stil…

Au mai rămas doar câteva zile pentru accesarea schemei de ajutor de stat „Sprijin pentru prima împădurire şi crearea de suprafeţe împădurite”

Reamintim că până la 31 martie, deţinătorii de teren agricol şi neagricol pot accesa Schema de ajutor de stat „Sprijin pentru prima împădurire şi crearea de suprafeţe împădurite”, în cadrul Măsurii 8 „Investiţii în dezvoltarea zonelor împădurite şi îmbunătăţirea viabilităţii pădurilor”, SubMăsura 8.1 „Împăduriri şi crearea de suprafeţe împădurite” din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală – PNDR 2014 - 2020.

Această schemă de ajutor de stat este implementată de APIA, toate documentele necesare accesării fiind disponibile pe pagina de internet: http://www.apia.org.ro/ro/submasura-m-8-1.