Treceți la conținutul principal

Fierarul satului

Secolul XX a fost denumit secolul vitezei. Secolul XXI oare cum ar putea fi numit? Al robotizării? Al informatizării? Al calculatoarelor? Într-o astfel de lume grăbită, care caută soluţii rapide pentru orice, pare că nu mai avem timp pentru nimic. Deschidem laptopul sau calculatorul şi dintr-un click ne transpunem într-o altă dimensiune, care parcă are răspuns pentru toate întrebările noastre. Chiar satul românesc este supus acestei transformări şi nimeni nu mai este tentat sau nu mai are timp să înveţe şi să ducă mai departe meseriile tradiţionale.

Moştenire de familie

O astfel de meserie este şi fierăria. Mărturisesc că mi-a trebuit ceva timp să găsesc un atelier de fierărie în care modernismul să nu fi pătruns prea mult, care să-şi păstreze caracterul de unicitate şi tradiţionalism. L-am găsit în comuna Ceptura, judeţul Prahova, la Cristian Bineaţă, un fierar care a crescut cu meseria asta. Tatăl şi bunicul lui au fost tot fierari. I-ar plăcea ca şi băiatul lui cel mic, acum în vârstă de 18 ani, să-i urmeze chemarea. Se pare că moşteneşte pasiunea tatălui şi-l ajută la micul atelier atunci când se mai adună comenzile.

Inima metalului

Atelierul este unul modest, amenajat în curtea casei părinteşti. Pentru un neave­nit, pare că sculele nu sunt rânduite după o logică anume, dar meşterul le cunoaşte exact locul. Întinde mâna şi le apucă fără să le caute. Micul atelier este dominat de vatra în care focul este primordial în prelucrarea fieru­lui, aducându-l la punctul în care duritatea proverbială a metalului este învinsă. Bara de fier care urmează să fie prelucrată se pune pe foc până ce căldura pătrunde materialul. În interiorul metalului astfel încălzit aproape că zăreşti inima pulsând. Atunci am înţeles vorbele meşterului fierar: fierul are inimă. O inimă adevărată, pe care n-o vezi de la început, ci doar după ce focul pătrunde răceala metalului. Trebuie s-o simţi, să ştii că e acolo, altfel nu poţi prelucra fierul, n-ai ce căuta în meseria asta.

O meserie făcută din pasiune

De lucru are atât cât să se întreţină. Nu moare de foame, dar nici nu se poate îmbogăţi. Face meseria asta pentru că-i place şi pentru că de mic copil a crescut pe lângă atelier. Din primăvară până toamna târziu, când e de lucrat pământul, are comenzi pentru potcovit cai sau reparat pluguri, coase şi alte ustensile de metal, iar iarna confecţionează diverse unelte necesare la lucrarea câmpului. Vara, când are multe comenzi, petrece chiar şi 10 ore în atelier. Materialul şi-l procură de la magazinul din sat. Dintr-o bucată de fier de 6 mp se pot confecţiona aproape 18 potcoave. Se fac două dimensiuni de potcoave, în funcţie de mărimea cailor. Unele de 32 de cm, altele de 40.

Magia fierului

Fierul încălzit până la incandescenţă, care prindea formă sub ciocanul fierarului într-o jerbă de scântei, îmi stăruia în memorie. Am plecat din curtea meşterului cu sentimentul că există un strop de magie în meseria asta, transmis de însuşi Hefaistos, fiul şchiop al lui Zeus şi al Herei, socotit zeul focului şi al prelucrării metalelor, care uimea cu creaţiile lui extraordinare.

Luminiţa Muşat

sursa

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Au mai rămas doar câteva zile pentru accesarea schemei de ajutor de stat „Sprijin pentru prima împădurire şi crearea de suprafeţe împădurite”

Reamintim că până la 31 martie, deţinătorii de teren agricol şi neagricol pot accesa Schema de ajutor de stat „Sprijin pentru prima împădurire şi crearea de suprafeţe împădurite”, în cadrul Măsurii 8 „Investiţii în dezvoltarea zonelor împădurite şi îmbunătăţirea viabilităţii pădurilor”, SubMăsura 8.1 „Împăduriri şi crearea de suprafeţe împădurite” din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală – PNDR 2014 - 2020.

Această schemă de ajutor de stat este implementată de APIA, toate documentele necesare accesării fiind disponibile pe pagina de internet: http://www.apia.org.ro/ro/submasura-m-8-1.

„Novac afumat din Țara Bârsei” devine produs protejat la nivel european

În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene s-a publicat astăzi, 6 aprilie 2017, decizia de înregistrare a denumirii în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate pentru produsul Novac afumat din Țara Bârsei (IGP).

România are la această dată trei produse protejate la nivelul Uniunii Europene – Magiunul de Topoloveni – Indicație Geografică Protejată (2011), Telemeaua de Ibăneşti – Denumire de origine Protejată (2016), Salamul de Sibiu - Indicație Geografică Protejată (2016), iar în 20 de zile începând de astăzi, va avea al patrulea produs protejat, respectiv Novacul afumat din Țara Bârsei - Indicație Geografică Protejată.

Facem precizarea că încă două produse, respectiv Cârnaţii de Pleşcoi şi Scrumbia de Dunăre afumată, se află pe circuit la Comisia Europeană în vederea obţinerii protecţiei la nivel european pentru sistemul de calitate Indicație Geografică Protejată.

ANT nu a ajuns la toți crescătorii de bovine. Iată ce județe mai așteaptă banii!

Ajutorul național tranzitoriu (ANT), aferent anului trecut, nu a ajuns încă la toți crescătorii de bovine. Abia, săptămâna trecută, joi, pe 16 aprilie APIA București a făcut ultimele plăți.

Crescătorii de bovine din județele Maramureș, Arad, Timiș, Harghita, Covasna, Satu Mare, Bihor au primit deja subvențiile restante de anul trecut. Din informațiile pe care le am, fermierii din județele Alba, Hunedoara, Brașov așteaptă să-și primească banii. Am vorbit, săptămâna trecută, cu directorul APIA, Mihai Puțintei, și mi-a spus că ultimele plăți s-au făcut joi (16 aprilie n.r.). Așa că banii o să ajungă la toți fermierii. Ce-i drept, subvențiile au și un traseu anevoios: de la APIA la trezorerii, de aici la bănci, spune Claudiu Frânc, liderul crescătorilor de bovine.

Crescătorii de bovine primesc 503 lei pe cap de bovină de carne și 121 de lei pe tona de lapte comercializată. Guvernul a alocat pe 4 martie din bugetul de stat suma de 955 de milioane de lei pentru plata ajutoarelor naționale t…